Craterele Vieta Mersenius si Cavendish

↑ Grab this Headline Animator

Fotograf: Lupu Victor
Optica: Celestron telescop reflector C8-newtonian, 20mm plossl, 2x Barlow
Mount: CG5 (EQ5)
Aparat: Sony HDR CX105
Filtru: Nu
Data: 15/02/2011
Locaţie: Baia Mare, România
Prelucrarea: captura video
        Vieta (87 km) este un crater de impact lunar care se află la nord de Schickard , în partea de sud-vest a Lunii. La sud-est de Vieta este Fourier (52 km) mai mic, şi la nord-nord-est se află Cavendish (56 km).
        Marginea exterioară a acestui crater a fost supus eroziunii, şi cratere mici se află pe marginea sa. Peretii interiori sunt neregulati, si sparti în unele locaţii. Un lanţ de cratere mici se află pe jumătatea de nord a fundului craterului, pe o linie spre est-nord-est.
    Craterul a fost numit dupa François Viète (latina: Franciscus Vieta; 1540 – 23 Feb 1603), care a fost un matematician francez care a facut un pas important spre algebra modernă, ​​datorită utilizării sale inovatoare de litere ca parametri în ecuaţii.

        Fourier (52 km).Cu excepţia partii de nord-vest, marginea exterioară nu este puternic erodata. Craterul satelit Fourier B (11 km), se află de-a lungul marginii de est. Peretele interior este mare. Interiorul este puţin peste jumătate din diametrul de buza craterului.
    Craterul a fost numit dupa Jean Baptiste Joseph Fourier (21 Mar 1768 – 16 Mai 1830) ,care a fost un matematician şi fizician francez cunoscut mai ales pentru probleme de transfer de căldură şi vibraţii.
        Cavendish (56 km), se află între cratere mai mici Henry (41 km) la nord-vest şi Gasparis (30 km) la est-sud-est.
Buza craterului Cavendish este puternic afectat Craterul Cavendish E (24 km),se află pe marginea de sud-vest. Cavendish A (10 km), este mai mic pe marginea nord-est. Un "raulet" din Rimae Gasparis ajunge la marginea de est a lui Cavendish.
    Craterul a fost numit dupa Henry Cavendish (10 Oct 1731 – 24 Feb 1810) care a fost un om de ştiinţă britanic remarcat pentru descoperirea hidrogenului sau a ceea ce el a numit "aer inflamabil".

Mersenius (84 km), este un crater lunar care este situat la vest de Mare Humorum, în partea de sud-vest a Lunii. La sud-vest de Mersenius este craterul Cavendish, şi la sud-est Liebig (37 km). Mersenius este de 84 kilometri în diametru şi 2.3 kilometri adâncime. Dateaza din perioada Nectariana,de acum 3.92 - 3.85 miliarde de ani în urmă.
    Craterul este numit după filozoful şi fizicianul francez din secolul 17  Mersenne Marin.


Imaginile au fost obținute prin atașarea unei camere video direct în ocularul unui telescop astronomic de 8 inch (203 mm) Newtonian; din acest motiv câmpul vizual al ocularului a fost mărit.


În imaginea de mai jos sunt etichetate craterele şi alte caracteristici de pe Lună din regiunea respectivă. Pentru a înţelege cât mai bine această hartă fotografică, trebuie să reţineţi că eticheta cu numele sau litera craterelor mai mari, ar putea fi găsite în centrul acestora, iar la craterele mici, eticheta se găsește în jurul lor, de obicei deasupra.

Read more »

Astrofotografie HDR Vestul Mare Humorum. Cratere lunare: Mersenius

148 cadre, la 80% best quality în Registax 5.

119 cadre, la 80% best quality în Registax 5.

78 cadre, la 80% best quality în Registax 5.

46 cadre, la 80% best quality în Registax 5.

Subiectul acestui articol, este craterul Mersenius (84 km), situat pe partea de vest a Lunii. Deși este completat aproape în întregime de umbră, îi putem observa mai bine marginea frumos dantelată în lumina soarelui, și Mersenius H pe marginea de sud a craterului.

La est de acest crater este bazinul circular Mare Humorum, a cărui margine de vest este bine definită în această fază a Lunii.

Alte caracteristici notabile aici, pe bazinul de sud-vest: remarcăm craterul inundat Doppelmayer (64 km), Liebig (37 km), cu Rupes Liebig, de Gasparis (30 km), Palmieri (41 km) și Puiseux (25 km), Gassendi (110 km) și craterele satelit ale acestora.
Imaginile au fost obținute prin atașarea unei camere video direct în ocularul unui telescop astronomic de 8 inch (203 mm) Newtonian; din acest motiv câmpul vizual al ocularului a fost mărit.

În imaginea de mai jos sunt etichetate craterele şi alte caracteristici de pe Lună din regiunea respectivă. Pentru a înţelege cât mai bine această hartă fotografică, trebuie să reţineţi că eticheta cu numele sau litera craterelor mai mari, ar putea fi găsite în centrul acestora, iar la craterele mici, eticheta se găsește în jurul lor, de obicei deasupra.

Video poate fi văzut aici: Video craterul Gassendi prin telescop astronomic.

Vârsta Lunii: 11 zile
Distanță: 386658
Faza: 85% (0% = Nouă, 100% = Completă)



Optica: telescop CelestronC8 "-newtonian, plossl20mm, 2x Barlow
Mount: CG5 (EQ5)
Dispozitiv: Sony CX-130
Mod video: Full HD 1920x1080 progresiv
Filtru: nu
Data: 23/03/2013
Locație: Baia Mare, România
Prelucrarea și editare: Sony Vegas 10

Read more »

Vestul Lunii în imagini prin telescop astronomic.

De-a lungul istoriei sale, Luna a trecut prin multe şi felurite încercări până să ajungă la forma în care o vedem noi astăzi printr-un telescop. Aceste etape au fost în oarecare măsură aranjate ca un puzzle de către astronomi pentru a o întelege exact prin perioadele succesive cum şi când s-a ajuns la formarea mărilor, craterelor munților şi a celorlalte caracteristici lunare.

Asemenea perioade succesive pot fi descoperite la orice obiect disponibil pentru observare, dacă avem destule date pentru analiză. Chiar şi Pământul are asemenea perioade de formare succesive însă multe au fost şterse de eroziune, de atmosferă. Însă Luna nu are atmosferă şi toate etapele formării ei sunt mai uşor de înţeles de oamenii de ştiinţă.

Consider că părţile de sud-vest şi sud a Lunii au terenul cel mai vechi deoarece nu au fost afectate de mărire ce au acoperit o mare parte din suprafaţa acesteia. Şi în aceste imagini pereții craterelor au fost neatinşi de inundațiile Mării Humorum. Exemple sunt Gassendi (110 km) Mersenius (84 km), Liebig (37 km), Gasparis (30 km), Cavendish (56 km), Freres (42 km), Byrgius (87 km) - cel in umbră.

Magnitudine: -12.11
Faza: 0,96
Distanța: 401,329 kilometri
Iluminată: 96,2% (0% = Noua, 100% = Plina)

Instrument astronomic: telescop Celestron C8-Newtonian, 
Ocular: plossl 20mm, barlow 2x
Montura: CG5 (EQ5)
Aparat: Sony CX130
Filtru: nu
Data: 08.11.2011
Locatie: Baia Mare,Romania
Procesare: FastStone Image Viewer

În imaginea de mai jos sunt etichetate craterele şi alte caracteristici de pe Lună din regiunea respectivă. Pentru a înţelege cât mai bine această hartă fotografică, trebuie să reţineţi că eticheta cu numele sau litera craterelor mai mari, ar putea fi găsite în centrul acestora, iar la craterele mici, eticheta se găsește în jurul lor, de obicei deasupra.

Imagine din 2 iulie 2012.

Read more »

Lista caracteristicilor zonei de vest ale Lunii Referat astronomie

             Fotografie realizata in noiembrie 2010


       Vestul Lunii vazute de pe Pamant, pe care il vedem mereu acelasi pentru ca Luna isi pastreaza mereu aceeasi fata spre noi si niciodata nu isi intoarce spatele, este o zona intinsa ocupata de Oceanus Procellarum. La vestul acestei mari sunt cratere distincte ca Grimaldi, care este vazut ca o pata inchisa la culoare fata de terenul luminos din jur, cand este Luna plina, Schickard, Gassendi, care se afla pe marginea Marii Humorum, dar si Byrgius, care in ciuda faptului ca este un crater relativ mic, de 87 km, prezinta raze albe ce pornesc de la el la distante de peste 400 km.

Oceanus Procellarum este cea mai vasta si interesanta caracteristica a partii de vest a lunii. Aceasta mare se intinde pe aproape toata zona de vest. Pe partea vestica a Lunii nu sunt munti mari.

Rezultatele din linkuri se poate sa nu aiba ca titlu craterele pe care le cautati, insa in continutul acelor articole, acele cratere sunt prezentate.

Craterele zonei de vest a Lunii


Agatharchides
Angstrom
Aristarchus
Aston
Bailly
Bessarion
Bettinus
Billy
Brayley
Briggs
Bullialdus
Byrgius
Campanus
Capuanus
Cardanus
Cavelerius
Cavendish
Cichus
Clausius
Cruger
Damoiseau
Damey
Darwin
De Vico
Diophantus
Doppelmayer
Drebbel
Dunthome
Eddington
Encke
Euclides
Euler
Flamsteed
Fontana
Fourier
Fra Mauro
Freres
Galilaei
Gasparis
Gassendi
Grimaldi
Hainzel
Hansteen
Herigonius
Henry
Hermann
Herodotus
Hevelius
Hippalus
Inghirami
Kepler
Kies
Kircher
Konig
Krafft
Krieger
Kuiper
Kunowsky
Lacroix
Lagrange
Lamarck
Lansberg
Lavoisier
Lee
Lepaute
Letrone
Liebig
Lohrmann
Lubiniezky
Maestlin
Marius
Mee
Mercator
Mersenius
Milichius
Noggerath
Nasmyth
Nielsen
Palmieri
Phocylides
Piazzi
Prinz
Ramsden
Reiner Gamma
Reinhold
Riccioli
Rocca
Russell
Schiaparelli
Schickard
Seleucus
Sirsalis
Struve
T. Mayer
Ulugbek
Vaisala
Vieta
Vitello
Wargentin
Wichmann
Withrop
Wollaston
Zucchius
Zupus

Marile zonei de vest a Lunii


Mare Cognitum
Mare Humorum
Mare Imbrium
Mare Insularum
Oceanus Procellarum


Muntii zonei de vest a Lunii

Montes Agricola
Montes Harbinger
Montes Riphaeus
Mons Delisle
Mons Vinogradov


Alte forme de relief ale zonei de vest a Lunii

Palus Epidemiarum
Lacus Aestatis
Lacus Excellentiae
Vallis Inghirami
Vallis Schroteri

Misiuni spatiale pe partea de vest a Lunii

Luna 7 (1965) URSS- din cauza pierderii controlului de altitudine, s-a prabusit pe Luna cu o velocitate mare.
Luna 8 (1965) URSS -s-a prabusit pe suprafata Lunii datorita unei defectiuni la parasuta.
Luna 9 (1966) URSS -a transmis cu succes 9 imagini ale suprafeţei lunare, inclusiv 5 panorame.
Luna 13 (1966) URSS -a fost doua nava spaţiala sovietica ce a ajuns cu succes pe suprafaţa Lunii.

Surveyor 1 (1966) USA- a fost prima nava spaţială americană ce a reusit să aterizeze în siguranţă pe Lună.

Surveyor 2 (1966) USA- În timpul manevrei de stabilitate, un motor nu s-a aprins, si s-a prăbuşit pe Luna.

Apollo 12 USA- Activitate Extravehiculara (AEV). Pe 19 noiembrie 1969, echipajul Apollo 12 a executat o aterizare pe suprafata Lunii. Aselenizarea a fost la câteva sute de metri de marginea craterului Surveyor. Scopul principal al misiunii a fost de a colecta bucăţi din nava Surveyor III, care a aterizat în acest crater, 31 de luni mai devreme.

SMART-1 (2006)- Europa. Dupa epuizarea combustibilului, SMART-1 a fost în mod deliberat prăbuşita pe suprafaţa Lunii aproape de Lacus Excellentiae. Impactul a fost vizibil de pe suprafaţa Pământului, în America de Nord şi de Sud.



Video: Victor Lupu
Optics: CelestronC8 "-Newtonian telescope, plossl20mm, 2x Barlow
Mount: CG5 (EQ5)
Device: Sony CX105 at 7x optical zoom
Total Magnification: 700x
Filter: no
Date: 20/07/2011
Location: Baia Mare, Romania
Processing and editing: Sony Vegas 10

Pentru a vedea harta fotografica a zonei de vest a Lunii, vizualizati: Harta fotografica a Lunii: Zona de VEST. Atlas Lunar.

Read more »

Cratere Nord-Vest de Mare Humorum. Imagini telescop

121 cadre, la 79% în Registax



165 cadre, la 84% în Registax

Imaginile au fost obținute prin atașarea unei camere video direct în ocularul unui telescop astronomic de 8 inch (203 mm) Newtonian; din acest motiv câmpul vizual al ocularului a fost mărit.

În imaginea de mai jos sunt etichetate craterele şi alte caracteristici de pe Lună din regiunea respectivă. Pentru a înţelege cât mai bine această hartă fotografică, trebuie să reţineţi că eticheta cu numele sau litera craterelor mai mari, ar putea fi găsite în centrul acestora, iar la craterele mici, eticheta se găsește în jurul lor, de obicei deasupra.

În imaginile din acest articol, sunt observate câteva caracteristici frumoase de la nord-vestul bazinului Mare Humorum, cratere, care sunt situate pe partea de vest a Lunii. Acolo unde întunericul întâlnește lumina în imaginea din stânga, se numește terminal.

Enumarăm cratere care la rândul lor, au cratere satelit mai mici în jurul sau pe podea lor, și anume Cavendish (56 km), Vieta (87 km), Liebig (37 km), Mersenius (84 km), Gasparis (30 km), Henry (41 km), Freres (42 km), dar nu în ultimul rând, Gassendi (110 km).
 
Vârsta Lunii: 27 zile
Distanță: 361,204 km
Faza: 98,8% (0% = nou, 100% = completă)

Optica: telescop Celestron C8-newtonian, Plossl 20 mm, 2x Barlow
Mount: CG5 (EQ5)
Camera: Sony CX130
Filtru: nu
Data: 02.07.2012
Locație: Baia Mare, România
Procesare: Registax, FastStone Image Viewer

Imagine pentru orientare din 04 martie 2012.

Read more »

Ce sunt şanţurile de pe Lunã?

Rima Hyginus.

Rima Janssen.

Cei care aţi vãzut imagini cu Luna aproape, luate de sateliţii trimişi pentru a examina solul lunar, sau luate de astronomii amatori de pe Pãmânt, v-aţi întrebat poate ce sunt acele şanţuri (sau rille, dupã termenul specializat), care se întind pe podeaua craterelor sau pe suprafeţele întinse de lavã întãritã.
Ei bine, Luna este împânzitã de canale sau şanţuri care continuã sã creeze enigme nerezolvate şi contradicţii pentru geologi. Teoriile tradiţionale confruntate cu dovezile fotografice dau de multe ori greş.
Este acceptatã teoria cã aceste rille sunt canale de lavã ce au apãrut când Luna a fost activã vulcanic. Mai existã sceptici însã care cred cã acestea sunt plãci din Lunã care în urma unui impact major, s-au reasamblat. Cu alte cuvinte, cã în trecut Luna ar fi fost fãcutã bucãţi în urma unui impact, şi s-a reformat.

Deci cum au apãrut aceste rille sau şanţuri? Este ştiut cã în urma ciocnirilor dintre corpuri în spaţiu, acestea se pot sparge. Acest lucru se întâmplã mai frecvent în centura de asteroizi. Însã astfel de coliziuni nu ar produce acest fel de caracteristicã numitã rille, ci ar produce cratere. Toate craterele imense de pe Lunã sunt vechi de cel puţin 4 miliarde de ani, de dupã formarea bazinelor care s-au format acum 3,9 miliarde de ani. Luna s-a format în urma impactului cu Pãmântul a unui obiect planetar de acum 4,46 sau 4,49 miliarde de ani, dar nu este nicio dovadã cã dupã formarea Lunii aceasta a suferit vre-o rupere a ei.

Dacã s-ar fi produs o despicare a Lunii în trecut, ar fi trebuit sã vedem crãpãturi imense acolo unde bucãţile au fost puse la loc, sau juxtapoziţii ciudate pe terenuri diferite, cum vedem pe Miranda, una din lunile planetei Uranus, care se crede cã a fost ruptã şi pusã la loc în trecut, acum cca. 3 miliarde de ani sau mai mult, dar pentru cã avem puţine informaţii, este doar o teorie.

Pe Luna noastrã însã, nu existã nimic care sã semene cu crãpãturi în afarã de acele şanţuri, şi chiar şi acelea nu sunt nici mari şi nici lungi pentru a le da o aaemenea explicaţie. Dacã Luna era despicatã şi formatã la loc, ar fi fost imposibil ca bucãţile din ea sã revinã la aceeaşi poziţie, pe cãnd pe ambele pãrţi ale şanţurilor se observã foarte bine cã este acelaşi teren continuu.

Chiar dacã nu ştim exact ce a cauzat acele rille, ar fi mai credibil sã presupunem cã Dumnezeu s-a jucat desenând cu un bãţ pe suprafaţa Lunii, decât sã credem cã ar fi fost despicatã Luna vreodatã.

Pe lângã acest lucru, şanţurile se gãsesc de obicei pe podeaua mãrilor lunare, nu pe terenul înalt. Ele se gãsesc de obicei pe mãri pentru cã acest cuvânt "rille", se referã la un tub de lavã colapsat, care este o caracteristicã în strânsã legãturã cu magma ce se gãşeste pe mãri (bazine), pentru cã şi acestea sunt formate de magmã.

Existã şi un altfel de rilles care trec peste terenuri înalte şi care au rãmas tuburi necolapsate, spre diferenţã de cele colapsate (ce au un aspect de şanţuri).

Şanţurile lunare au fost formate de tuburi de lavã în timpul formãrii bazinelor. Este uşor de explicat. Cãnd lava curge pe un teren, se formeazã o crustã de fuziune, o crustã solidã deasupra lavei fluide datoritã cãldurii care radiazã în spaţiu. Aceastã crustã poate fi subţire, chiar dacã lava poate sã curgã dedesuptul ei. Şi pe Pãmânt este întâlnit acest fenomen, în Hawai. În acest fel rãmâne un tub de lavã. Dupã un timp, acoperişul tubului intrã în colaps, rämânând şanţuri. Pe Luna, colapsul nu este cauzat de eroziune, vânt sau apã, ci de bombardamentul cu meteoriţi.

Toate dovezile cunoscute spun cã nu s-a întâmplat nimic semnificativ pe Lunã de 3 miliarde de ani încoace. Teoriile ca cea de despicare a Lunii, sunt puse în faţa noastrã de indivizi care nu înţeleg geologia de bazã sau astronimia, sau refuzã sã accepre realitatea din motive religioase.

Șanţurile de pe Lunã, sau rille, se numesc Rima, si sunt dispuse pe suprafaţa lunarã dupã cum urmeazã:

Rima Ariadaeus
Rima Birt
Rima Burg
Rima Gasparis
Rima Gassendi
Rima Grimaldi
Rima Gutenberg
Rima Hesiodus
Rima Hippalus
Rima Hyginus
Rima Janssen
Rima Menelaus
Rima Opelt
Rima Petavius
Rima Plato
Rima Plinius
Rima Posidonius
Rima Ramsden
Rima Secchi
Rima Stille
Rima Taruntius
Rima Triesnecker
Dorsum Termier
Dorsum Oppel

Read more »