Asemenea perioade succesive pot fi descoperite la orice obiect disponibil pentru observare, dacă avem destule date pentru analiză. Chiar şi Pământul are asemenea perioade de formare succesive însă multe au fost şterse de eroziune, de atmosferă. Însă Luna nu are atmosferă şi toate etapele formării ei sunt mai uşor de înţeles de oamenii de ştiinţă.
Consider că părţile de sud-vest şi sud a Lunii au terenul cel mai vechi deoarece nu au fost afectate de mărire ce au acoperit o mare parte din suprafaţa acesteia. Şi în aceste imagini pereții craterelor au fost neatinşi de inundațiile Mării Humorum. Exemple sunt Gassendi (110 km) Mersenius (84 km), Liebig (37 km), Gasparis (30 km), Cavendish (56 km), Freres (42 km), Byrgius (87 km) - cel in umbră.
Magnitudine: -12.11
Faza: 0,96
Distanța: 401,329 kilometri
Iluminată: 96,2% (0% = Noua, 100% = Plina)
Instrument astronomic: telescop Celestron C8-Newtonian,
Ocular: plossl 20mm, barlow 2x
Montura: CG5 (EQ5)
Aparat: Sony CX130
Filtru: nu
Data: 08.11.2011
Locatie: Baia Mare,Romania
Procesare: FastStone Image Viewer
În imaginea de mai jos sunt etichetate craterele şi alte caracteristici de pe Lună din regiunea respectivă. Pentru a înţelege cât mai bine această hartă fotografică, trebuie să reţineţi că eticheta cu numele sau litera craterelor mai mari, ar putea fi găsite în centrul acestora, iar la craterele mici, eticheta se găsește în jurul lor, de obicei deasupra.
Imagine din 2 iulie 2012. |
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu