11:30
Lupu Victor
 |
| Telescopul lui Galileo. Primul telescop. |
Un telescop este un instrument care ajută la observarea unor obiecte de la distanţă prin colectarea de lumină. Primele telescoape cunoscute au fost inventate în Ţările de Jos, la începutul anilor 1600, folosind lentile din sticlă, utilizate în aplicaţii terestre şi astronomie.
Primele telescoape construite au fost numite refractoare care foloseau lentile pentru a curba lumina într-un focus. Cel mai mare telescop din secolul 19, este de aproximativ 1 m. Nu poţi face refractoare mai mari de atât pentru că sunt făcute din sticlă iar la un anumit grad, aceasta reflectă şi are şi greutate mare, aşa încât când îndrepţi telescopul pe cer, lentilele se curbează puţin iar asta strică calitatea imaginii în focus.
Pentru a rezolva problema, folosim telescoape reflectoare, inventate de nimeni altul decât Isac Newton, primul care a descompus lumina în culorile ei. La aceste telescoape se folosesc oglinzi curbate, foarte similare cu cele cosmetice. Oglinda curbată va reflecta lumina înapoi în focus exact în același fel în care o fac şi lentilele. Focusul la telescoapele reflectoare (Newtoniene), este în faţa oglinzii, aşa că dacă încerci să te uiţi la un obiect, nu îl poţi vedea din cauza capului tău care stă în cale (decât doar dacă telescopul ar fi mai mare). Ce a făcut Newton, a fost să pună o oglindă mică plată în calea luminii reflectată de oglinda mare principală, aşa încât lumina este capturată de oglinda mare, vine în focus deoarece este curbată, în oglinda mică, şi astronomul poate vedea în acest fel datorită acestei duble reflexii.
 |
| Radio-telescoapele SETI |
Mai există un tip de telescop, şi anume telescopul radio, care captează radiaţiile naturale radio din cosmos. Această metodă se numește radio-astronomie.
Undele radio sunt lungi, şi din acest motiv nu poţi avea o observare detaliată a unui obiect, decât doar dacă construieşti un telescop radio foarte mare.
Un telescop radio este la fel cum este un telescop optic reflector, dar cu un vas mare; e un fel de "oglindă" radio. Lumina vine în jos, lovește "oglinda" radio şi o transmite la antena din centrul vasului parabolic, care de fapt este detectorul. Cel mai mare stereo-telescop de acum este de cca 100 m, mult mai mare decât oricare telescop optic. La o aşa dimensiune trebuie să construieşti o suprafaţă parabolică perfectă care să aibă capacitatea să reflecte undele radio într-un focus, unde avem antena.
Este posibil să faci două radio-telescoape, unite prin cabluri sau sincronizate în observare printr-un foarte precis ceas atomic, şi să observi același obiect cu două sau mai multe radio-telescoape. Putem face o reţea de radio-telescoape pe toată suprafața Pământului.
Ne-am extins aceste observaţii în sfârşit prin tot spectrul electromagnetic. Poţi prinde undele radio la nivelul solului prin nişte benzi în care atmosfera Pământului este transparentă. La fel şi în cazul infraroşului, dar dacă vrei cu adevărat să te extinzi prin spectrul electromagnetic, trebuie să fii deasupra atmosferei unde poţi obţine radiaţiile ultraviolete, x-ray şi chiar şi gama. Aşa că am construit sateliţi care orbitează Pământul pentru a observa totul. Asta ne permite să vedem energia puternică, procese care se întâmplă în spaţiu ce produc doar radiații x-ray şi gama, de care nu avem absolut deloc cunoştinţă dacă vrem să le observăm de la sol.
Cunoaşterea spectrului electromagnetic este probabil una din cele mai mari triumfări ale secolului 20.
 |
| Telescopul Hubble. Credit: NASA. |
Telescopul spaţial Hubble care a fost pus pe orbită la începutul anilor 90, care orbitează Pământul, nu este un telescop extraordinar de mare, ci doar de câţiva metri asemănător cu unul terestru, dar diferența este că se află în cea mai bună locaţie posibilă, deasupra atmosferei.
Una din cele mai serioase probleme pe care le avem în astronomie este efectul atmosferei. Nu spuneţi unui astronom niciodată "twinkle twinkle little star" (sclipeşte, sclipeşte mică stea) că veţi avea probleme, pentru că nu e tare frumos să observi printr-un telescop o stea care "fierbe" în atmosfera Pământului, care poate distruge abilitatea noastră de a vedea detalii frumoase ale suprafeţelor planetelor, ale stelelor duble sau orice tip de obiect cosmic. Dacă ajungi deasupra atmosferei, toate sclipirile dispar, şi avem o panoramă minunată, şi doar telescopul Hubble ne-a oferit cele mai bune imagini pe care le-am avut vreodată.
Telescopul în sine însă face puţine. Avem nevoie de un detector al luminii în dreptul focusului.
Poate vom avea telescop şi pe partea nevăzută a Lunii, şi acest lucru ar fi formidabil, pentru că am scăpa de toată poluarea cu lumină, atmosferă, fără alte interferențe.
Aveți întrebari din astronomie la care nu le găsiți răspunsul? Puneți o întrebare într-un comentariu în directorul de aici: Întrebări și răspunsuri astronomie. sau la acest articol.
Telescopul în sine însă face puţine. Avem nevoie de un detector al luminii în dreptul focusului.
Poate vom avea telescop şi pe partea nevăzută a Lunii, şi acest lucru ar fi formidabil, pentru că am scăpa de toată poluarea cu lumină, atmosferă, fără alte interferențe.
Aveți întrebari din astronomie la care nu le găsiți răspunsul? Puneți o întrebare într-un comentariu în directorul de aici: Întrebări și răspunsuri astronomie. sau la acest articol.
