Revoluţia Pământului în jurul Soarelui şi în jurul axei lui. |
Există mai multe motive pentru care stelele se miscă pe cer. Unul este pentru că Pământul însuși se învârte, iar altul pentru că Pământul se mişcă în jurul Soarelui.
În timp ce Pământul călătorește în jurul Soarelui, o dată pe an, este cum ai sta pe o maşinuţă dintr-un parc de distracții fixată pe o podea care se învârte. Atunci am vedea toţi oamenii din jur trecând pe lângă noi la fiecare revoluţie, deşi ei stau nemişcaţi. În același fel, stând pe suprafața Pământului în timp ce işi face călătoria în jurul Soarelui, noi vedem stelele trecând pe lângă noi până ce a realizat o revoluție întreagă (timp de un an), iar noi deja am văzut toate stelele.
Tot în același timp în care Pământul se miscă în jurul Soarelui, Pământul se roteşte şi pe axa lui proprie, o dată la 24 de ore. Deci, maşinuţa se învârte şi în jurul ei însăși, ceea ce înseamnă că aceasta este angajată într-un joc ameţitor, în care se roteşte şi cu platforma pe care este fixată, dar şi ea însăși. Asta înseamnă că din perspectiva celui care a ocupat un loc în maşinuţă, acesta vede şi oamenii trecând pe lângă el (stelele, noaptea), dar şi stâlpul central care ţine platforma (soarele, ziua).
În acest fel, vedem încet încet stele noi în timp ce Pământul îşi parcurge drumul în jurul Soarelui pe parcursul celor 365 de zile, de la noapte la noapte, iar altele vor ieşi din raza noastră vizuală.
Peisajul din spatele stâlpului central nu poate fi observat de noi, aşa cum şi stelele sunt invizibile în timpul zilei datorită strălucirii Soarelui.
Dacă deasupra maşinuţei nu ar fi acoperiş, am vedea cerul rotindu-se în jurul unui punct, direct deasupra maşinuţei. Această zonă a cerului ar fi intotdeauna vizibilă nouă, indiferent de punctul unde s-ar afla maşinuţa. La fel este şi cu stelele din jurul Stelei Nordului numită Polaris. Deoarece Polaris este aproape de punctul de pe cer direct deasupra axei de rotație a Pământului (Polul Nord), aceasta este mereu vizibilă.
Stelele situate în raza de 40 de grade de Polaris, se rostesc în jurul acesteia şi nu apun sub linia orizontului niciodată. Acestea se numesc stele circumpolare. Stelele mai departe de 40 de grade de Polaris, dispar sub linia orizontului pentru o parte a anului, şi reapar în același perioadă în fiecare an.
Sper că am fost destul de explicit în acest articol privind problema mișcării stelelor pe cerul noptii și aștept alte întrebări.
Aveți întrebari din astronomie la care nu le găsiți răspunsul? Puneți o întrebare într-un comentariu în directorul de aici: Întrebări și răspunsuri astronomie. sau la acest articol.
5 comentarii:
Aveți vre-o idee cum ar arăta fazele lunare dacă am fi în cosmos și nu pe pământ? Pe pământ ele apar aproximativ la 7 zile de la luna Nouă dar din spațiu ar trebui să se vadă aproape tot la 7 zile , fără ziua Lunii Noi. Așa să fie?
Întrebare dacă pământul are rotația de 1600km de ce stelele rămân nemișcate. Adică conduci un autoturism cu 100km și tot din jurul tău fuge. De ce stelele se mișc foarte puțin. Adică ce se întâmplă. O explicație sa nu mor prost
Nu putem percepe această mişcare deoarece stelele sunt foarte departe. Este la fel ca atunci când privim spre un avion. Dacă un avion trece foarte aproape de noi pare a se mişca foarte rapid, iar dacă un altul zboară la 10000 de metri el pare a se deplasa foarte lent, deşi ambele au aceeaşi viteză. Stelele care se află la distanţe diferite de Terra îşi vor dezvălui mişcarea de-a lungul unor perioade lungi de timp. Asemenea celor două avioane, stelele mai apropiate de noi vor părea a se mişca mai repede.
Dacă pământul se învârte, de ce nu apun stelele ?
Aici I ai blocat.
Trimiteți un comentariu