Lista Caracteristicilor zonei de sud ale Lunii. Emisfera sudica

Emisfera sudica a Lunii este un în teren accidentat, cu foarte multe cratere si zone muntoase.
La poli, lumina soarelui este întotdeauna la unghiuri mici, creând atât un mediu unic, dar si unele dificultăţi în interpretarea geologică a regiunii.
Pe emisfera de sud a Lunii craterele sunt foarte diverse ca marime, infatisare si felul cum au fost formate de impacturi in trecut.
    Personal, cele mai interesante cratere sudice, mi se par Tycho , un crater care prezinta raze ce pornesc de la el, cu un albedo foarte mare, lasate in urma impactului initial ce se pot vedea de pe Pamant si cu ochiul liber sau cu un binoclu obisnuit.
   Alt crater minunat este Clavius , un crater mare si intins care prezinta alte cratere in interiorul lui intr-o ordine descrescatoare formand o spirala.
Shiller este un alt crater interesant pentru mine, din cauza formei lui alungite asemanatoare cu a unei rame.
Pe emisfera sudica a Lunii vazute de pe Pamant, exista doar o Mare, Mare Nubium, care patrunde in jos pana la craterul Pitatus.

Nu sunt munti pe emisfera sudica a Lunii, si daca au fost, probabil au fost distrusi de nenumaratele impacturi.

Rezultatele din linkuri se poate sa nu aiba ca titlu craterele pe care le cautati, insa in continutul acelor articole, acele cratere sunt prezentate.

Craterele emisferei de sud a Lunii cele mai notabile, in ordinea alfabetica, sunt:

Aliacensis
Apianus
Asclepi
Baco
Ball
Barocius
Biela
Blanchinus
Boguslawsky
Bosching
Boussingault
Brown
Buch
Casatus
Cichus
Clairaut
Clavius
Curtius
Cuvier
Cysatus
Deluc
Demonax
Deslandres
Fabricius
Faraday
Fernelius
Frisius
Gauricus
Gemma Frisius
Gruemberger
Hagecius
Heinsius
Hell
Helmholtz
Heraclitus
Hommel
Jacobi
Janssen
Kaiser
Kinau
Klaproth
Lexell
Licetus
Lilius
Longomontanus
Maginus
Manzinus
Maurolycus
Metius
Miller
Montanari
Moretus
Mutus
Neander
Nearch
Neumayer
Nonius
Orontius
Pentland
Picret
Pitatus
Pitiscus
Playfair
Poisson
Pontanus
Pontecoulant
Proctor
Rabbi Levi
Rheita
Riccius
Rosenberger
Tannerus
Tycho
Sasserides
Saussure
Sempilius
Short
Scheiner
Schiller
Schomberger
Scott
Steinheil
Stofler
Vlaq
Watt
Weiss
Werner
Wilhelm
Wurzelbauer
Zach
Zagut


Mari :
Mare Nubium

Misiuni spatiale pe partea de sud a Lunii:

Ranger 9  lansata pe 24 martie 1965 de Statele Unite ale Americii si care a fost în mod intenţionat prabusita pe suprafata Lunii, pe craterul Alphonsus.
Ranger 9 a fost proiectata pentru a realiza o traiectorie de impact şi de a transmite fotografii ale suprafeţei Lunii de înaltă rezoluţie în timpul procesului zborului până la impact.
Ranger 9 transmis cu succes 5814, imagini cu o rezoluţie de până la 1,5 m.

LCROSS Statele Unite ale Americii a lansat LCROSS (Lunar Crater Observation and Sensing Satellite) care în mod intenţionat a fost prabusita la polul sud a Lunii in craterul Cabeus pe 09 octombrie 2009
 Misiunea a fost conceputa pentru a căuta apă îngheţată pe suprafata Lunii şi examinarea norului rezultat, provocat de impact. Misiunea s-a finalizat prin descoperirea unei cantităţi însemnate de apă.

Moon Impact Probe lansata de India, a fost si aceasta în mod intenţionat prabusita in data de 14 noiembrie 2008 la polul de sud a Lunii.
A avut 35 kg, si a fost eliberata din Chandrayaan-1 Lunar Orbiter. A fost echipata cu o camera video, un radar altimetru, şi un spectrometru de masă.

Video: Victor Lupu
Optica: CelestronC8 "-newtonian telescop, plossl20mm, 2x Barlow
Mount: CG5 (EQ5)
Dispozitiv: SonyCX105 la zoom optic 7x
Mărire total: 700x
Filtru: nu
Data: 16/08/2011
Locul de amplasare: Baia Mare, România
Procesarea si editarea: Sony Vegas 10



Pentru a vedea harta fotografica a zonei de sud a Lunii, vizualizati:
 Harta fotografica a Lunii: Zona de SUD. Atlas Lunar.   

Read more »

Craterele Walther Purbach si Regiomontanus

↑ Grab this Headline Animator

Fotograf: Lupu Victor
Optica: Celestron telescop reflector C8-newtoniană, plossl 20mm, 2x Barlow
Mount: CG5 (EQ5)
Aparat: Sony HDR CX105
Filtru: Nu
Data: 14/11/2010
Locaţie: Baia Mare, România
Prelucrarea: capturi video
        Walther (128 km), este un vechi crater de impact lunar situat în regiunea inalta de sud a Lunii. Este alăturat de-a lungul marginii de vest cu craterul Deslandres (234 km). La nord-est este Aliacensis, şi la marginea sud-est este Nonius (70 km),care este un crater neregulat.
Marginea lui Walther este complexa, puternic erodata şi incizata de impacturi mai mici. Perete păstrează o formă circulară, în general, dar multe din caracteristicile sale nu se mai vad.Există o umflatura proeminenta în marginea de vest.Podeaua a fost reinoita după impactul original, lăsând o jumătate de sud-vest relativ buna. La nord-est in crater este un vârf central, care este afectat de mai multe cratere mici,printre care si Walther A (12 km).Walther are multe cratere "sateliti",numite de la de la A la X.
      Numele craterului este dat de la Bernhard Walther (1430 - Memmingen - 19 iun 1504 - Nürnberg),care a fost un comerciant german, umanist şi astronom cu sediul în Nuremberg, Germania.

El s-a dedicat preocupărilor ştiinţifice. Când Regiomontanus s-a stabilit în Nürnberg în 1471, au lucrat în colaborare pentru a construi un observator şi o presă de tiparire. După moartea lui Regiomontanus în 1476 la Roma, Walther cumparat instrumentele sale şi a continuat observarea planetelor până la moartea sa.


        Regiomontanus (126x110 km) ,este alăturat la marginea de nord cu craterul Purbach (118 km) şi la sud-sud-est este Walther.

Craterul este foarte erodat datorita impactului, iar marginea este neregulata, muntoasa şi ovala. Zidurile de pe marginile de sud şi vest au fost aproape complet degradate. O creasta proeminenta se află in nord-vest-ul craterului, impreuna cu Regiomontanus A (6 km),un mic crater. Podeaua craterului este inundata de lava, şi are un număr mic de cratere de impact.

Regiomontanus A ,a fost odată considerat o dovadă a unei activităţi vulcanice pe Lună. Cu toate acestea acesta este de fapt un crater de impact, şi este compensat uşor de vârful central.
      Numele Regiomontanus este dat de la Johannes Müller von Königsberg (6 iun 1436 – 6 iul 1476), astăzi cel mai bine cunoscut dupa toponimul lui in latină, Regiomontanus. A fost un matematician german, astronom, astrolog si traducător.


        Purbach (118 km), este un crater lunar mare situat în zonele muntoase accidentate de sud ale Lunii. Craterul distorsionat Regiomontanus este ataşat la marginea de sud. La nord-vest este Thebit (57 km),şi  la nord-est se află La Caille (68 km).

Numele craterului Purbach vine de la Georg von Peuerbach (de asemenea Purbach, Peurbach, Purbachius),născut la 30 mai 1423 în Peuerbach lângă Linz - 08 aprilie 1461 în Viena) care a fost un astronom austriac, matematician şi producator de instrumente.Prenumele sau este necunoscut.
    Pe peretele exterior al lui  Purbach este puternic lovit, iar secţiunea cea mai intacta fiind de-a lungul laturilor de est şi nord-est. Zidul care partajeaza Purbach şi Regiomontanus este incizat şi accidentat.De-a lungul marginii de vest, da impresia unei margini duble. Peretele de nord este aproape complet distrus, şi neregulat iar Purbach G (27 km) se află pe marginea de nord-vest a lui Purbach.
    Jumătatea de est a podelei este buna, cu o serie redusă de creste.

Alte cratere vizibile in aceste fotografii sunt Arzachel, Orontius A (7 km),Werner (70 km),Delaunay (47 km), Blanchinus (68 km) si La Caille (68 km).

        Delaunay (47 km). Aceasta este un crater neregulat, care are o creasta interioara din partea de nord-est, care împarte craterul aproape în jumătate, şi îi dă un aspect în formă de inimă. Aceasta creasta devine din ce în ce subţire pe masura ce se apropie de marginea de sud-vest, oferindu-i aspectul unui dinte curbat. marginea exterioară a acestui crater este neregulata, iar peretele interior inegal variază în lăţime. Marginea de sud în special, a fost puternic afectata de impacturi, inclusiv La Caille E care se afla în interior.

      Numele craterului vine de la Charles-Eugène Delaunay (9 apr 1816 – 5 august 1872), care a fost un astronom şi matematician francez. Studiile sale de miscare a Lunii au fost importante în promovarea atât în teoria mişcării planetelor cat si in matematică.


        Blanchinus (68 km). Marginea exterioară a Blanchinus a fost degradata în mod semnificativ de impacturi ulterioare, lasand-o neregulata. Podeaua interioara, este aproape plata şi fără un impact semnificativ.
     Numele este dat de la Giovanni Bianchini (1410 – 1469), profesor de matematică şi astronomie la Universitatea din Ferrara şi astrolog la Leonello d'Este.


        La Caille (68 km), este situat la nord-est de craterul Purbach.Podeaua lui Caille a fost inundata în trecut de lava, iar suprafaţa este netedă şi relativ plata cu niciun varf central.Cel mai notabil crater de pe marginea sa este La Caille B (7 km), care se afla pe buza de est.
     Abbé Nicolas Louis de Lacaille (15 mar 1713 – 21 mar 1762) un astronom francez,poarta numele acestui crater.

Imaginile au fost obținute prin atașarea unei camere video direct în ocularul unui telescop astronomic de 8 inch (203 mm) Newtonian; din acest motiv câmpul vizual al ocularului a fost mărit.

În imaginea de mai jos sunt etichetate craterele şi alte caracteristici de pe Lună din regiunea respectivă. Pentru a înţelege cât mai bine această hartă fotografică, trebuie să reţineţi că eticheta cu numele sau litera craterelor mai mari, ar putea fi găsite în centrul acestora, iar la craterele mici, eticheta se găsește în jurul lor, de obicei deasupra.

Read more »

Deslandres si craterele ce il inconjoara. Imagini prin telescop astronomic

Aceste imagini sunt foarte clare, deoarece focalizarea camerei a fost maxima. Este prins aici craterul urias Deslandres (234 km), aflat la nord de craterul luminos Tycho. Pentru a vizualiza video prin telescop ale acestor fotografii, intrati aici.
Razele foarte luminoase de un albedo ridicat ale lui Tycho, impanzesc toata regiunea, insa nu sunt observate in fotografii din cauza fazei Lunii de la acel moment, cand Soarele a batut la un unghi mic.

Fotografia de mai jos explica foarte detaliat toate craterele aflate in interiorul lui Deslandres, dar si vecinii lui, deoarece am scris peste ele numele fiecaruia cu culoarea lui. Imaginile sunt rasturnate asa cum se vede prin telescop.
Dupa cum observam, aceasta zona este foarte bogata in cratere de toate dimensiunile, caracteristica obisnuita pentru zona de sud a Lunii. In aceste fotografii, sunt cratere ca: Lexell, Sasserides, Walther, Orontius, Hell, Nonius si altele.
Imaginile au fost obținute prin atașarea unei camere video direct în ocularul unui telescop astronomic de 8 inch (203 mm) Newtonian; din acest motiv câmpul vizual al ocularului a fost mărit.

În imaginea de mai jos sunt etichetate craterele şi alte caracteristici de pe Lună din regiunea respectivă. Pentru a înţelege cât mai bine această hartă fotografică, trebuie să reţineţi că eticheta cu numele sau litera craterelor mai mari, ar putea fi găsite în centrul acestora, iar la craterele mici, eticheta se găsește în jurul lor, de obicei deasupra.

Info craterul Deslandres.

Coordonate	32.5°S 5.2°WCoordinates: 32.5°S 5.2°W
Diametru	256 km
Adancime	Necunoscuta
Colongitudine	5° at sunrise
Eponim	Henri A. Deslandres

Varsta Lunii: 7 zile
Faza: 51% (0% = Noua, 100% = Plina)
Distanta: 384,488 kilometri

Optica: telescop Celestron C8-Newtonian,plossl 20mm,barlow 2x
Montura: CG5 (EQ5)
Aparat: Sony CX130
Filtru: nu
Data: 29.04.2012
Locatie: Baia Mare,Romania
Procesare: capturi video, FastStone Image Viewer

Read more »

Video HD prin telescop Craterul cu forma de inima Deslandres de pe Luna

Imaginile video ale acestui articol sunt cu susul in jos (nord si sud sunt inversate), asa cum este privit prin telescop. Imaginile au fost stabilizate in Sony Vegas 10, deoarece montura inca nu a fost motorizata. Calitatea atmosferei noastre a fost foarte buna si de aceea si detaliile suprafetei lunare sunt clare.
Deslandres (234 km), este un crater dezintegrat, din Era pre-Nectariana, si este unul dintre cele mai mari cratere de pe Lună. Acesta dupa parerea mea are o forma de inima. Observati in video de mai jos si craterul erodat Lexell (63 km) pe marginea sa de sud-est şi Hell (33 km), un crater mai mic, numit de astronomul Maximilian Hell, pe marginea de vest. Craterul Hell, prezinta un vârf central în centru, insa nu este vizibil datorita umbrei ce acopera fundul craterului. Se poate observa si o linie de cratere foarte mici pe podeaua de est a craterului.

Info craterul Deslandres.

Coordonate	32.5°S 5.2°WCoordinates: 32.5°S 5.2°W
Diametru	256 km
Adancime	Necunoscuta
Colongitudine	5° at sunrise
Eponim	Henri A. Deslandres

Video: Victor Lupu
Optica: Celestron C8 " telescop newtonian, plossl 20mm, 2x Barlow
Mount: CG5 (EQ5)
Dispozitiv: Sony CX-130
Modul video: Full HD 1920x1080 progresiv
Filtru: nu
Data: 29/04/2012
Locatie: Baia Mare, România
Prelucrarea şi editare: Sony Vegas 10

Alte cratere mari din acest video, pot fi identificate in fotografia de jos, cum sunt Walther, Regiomontanus, Nonius, Sasserides si Orontius.
Imaginile au fost obținute prin atașarea unei camere video direct în ocularul unui telescop astronomic de 8 inch (203 mm) Newtonian; din acest motiv câmpul vizual al ocularului a fost mărit.

În imaginea de mai jos sunt etichetate craterele şi alte caracteristici de pe Lună din regiunea respectivă. Pentru a înţelege cât mai bine această hartă fotografică, trebuie să reţineţi că eticheta cu numele sau litera craterelor mai mari, ar putea fi găsite în centrul acestora, iar la craterele mici, eticheta se găsește în jurul lor, de obicei deasupra.

                                Imaginea de mai jos a fost realizata in data de 11 mai 2011.

Ajutorul tau

Read more »