Luna prin binoclu. |
Luna este cel mai apropiat corp ceresc de noi. Observarea ei se poate face folosind o varietate largã de metode, de la observarea cu ochiul liber, pânã la observarea cu telescoape mari. Luna este un obiect cãruia i se poate observa suprafaţa chiar şi cu ochiul liber. Şi petele solare pot fi detectate cu ochiul liber folosind un filtru solar.
Astronomia amatorialã pare mereu sã implice o balanţã între rãsplatã şi efort. De exenplu un telescop îţi oferã toate felurile de detalii lunare, dar trebuie sã îl montezi întâi. Dacã foloseşti un telescop newtonian aşa cum fac eu, trebuie sã aliniezi şi sistemul optic şi sã aştepţi ca telescopul sã se rãceascã, pentru a avea o observare în condiţii bune.
Însã binoclul îţi oferã o observare în mod instant cu in efort foarte mic. Pur şi simplu îl iei şi mergi afarã. Normal cã dacã vine vorba de Lunã, rãsplata nu este aceeaşi ca atunci când te uiţi printr-un telescop, dar cu binoclul ai oportunitatea de a o observa mai repede, şi vei realiza cã cu cât mai des observi prin el, cu atãt mai multe vezi.
Cu ochiul liber, primele caracteristici de pe Luna pe care le vezi, sunt "mãrile" lunare sau "mare", care sunt platouri uriaşe. Existã un contrast puternic între platourile gri întinse care reflecta mai puţin lumina şi terenul înalt alb care reflectã mai multã luminã. Acest contrast este vizibil şi cu ochiul liber foarte uşor.
Cei cu o vedere foarte bunã pot vedea de asemenea şi alte caracteristici cum ar fi:
Regiunile luminoaae din jurul craterelor Copernicus, Kepler, Aristarchus şi Tycho, Mare Humorum, Sinus Medii, Mare Serenitatis, Mare Tranquillitatis şi Mare Crisium.
Aveți întrebări din astronomie la care nu le găsiți răspunsul? Puneți o întrebare într-un comentariu în directorul de aici: Întrebări și răspunsuri astronomie.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu