06:35
Lupu Victor
Forţa electromagnetică.
Cea mai mare parte din energia Universului este transmisă de lumină.
Ce este lumina? Toată lumea este familiarizată cu acest termen. Nu poţi vedea însă lumina. Ce vezi este efectul ei asupra ochilor tăi, dar nu vezi lumina pe ea însăși.
Lumina este o undă electromagnetică în mișcare. Dar este o particulă, este o undă? Este mult mai uşor să te gândești la ea ca la o undă. O undă de apă să zicem, un flux de energie mişcându-se prin spaţiu, dar aceasta nu este materială, tangibilă. De aceea se miscă la acea viteză, numită viteza luminii. Nimic ce are masă nu poate avea viteza luminii.
Isac Newton a fost primul care a descompus lumina în culorile ei: roşu portocaliu, galben, verde, albastru şi violet, principalele 6 culori. Culoarea depinde de lungimea undei. Ochii noştri sunt sensibili la lungimi de undă foarte scurte. Aceste unde poartă o cantitate enormă de energie destulă încât să activeze chimia ochiului uman.
Poţi deasemenea să te gândești la lumină ca la o particulă mică. Particula luminii se numește foton şi este aproape imposibil de descris. Lumina violetă poartă o cantitate dublă de energie faţă de lumina roşie. Ochiul uman va lua aceşti fotoni la lungimi de undă diferite, şi apoi automat le converteşte la culori diferite. Sunt uşor de observat într-un curcubeu care este o descompunere naturală a luminii.
 |
| Spectrul electromagnetic. |
Spectrul electromagnetic este raza "plină" a lungimilor diferite de undă. Ochiul uman nu poate vedea totul. O data ce obţii unde un pic mai lungi de roşu, nu le mai poţi vedea. Sunt acolo totuși pentru că chiar şi pielea le simte ca fiind căldură. Aşa că la unda mai lungă de roşu, noi îi spunem infraroșu. Spectrul infraroșu se extinde la aproximativ 1 mm. O dată ce vei trece de asta, ajungem la unde radio. Undele radio nu poartă aproape deloc energie pentru că lungimea de undă este foarte lungă.
Cu cât sunt mai scurte undele, cu atât mai mare energia. Ne uităm iar la spectrul optic şi ajungem la violet, apoi mai scurte de violet şi ajungem la ultraviolet. Aceste ultraviolete ne sunt cunoscute ca emise de Soare provocând arsuri ale pielii.
Mai scurte de ultraviolet, şi ajungem la razele X. Şi mai scurte de atât, le spunem raze gama. Nimeni nu are voie să se expună prea mult la raze X, iar razele gama sunt produse de explozia bombelor atomice. Din fericire pentru noi, Pământul este protejat de acest fel de radiații, decât doar dacă ajungi în spaţiu şi te expui complet la lumina Soarelui.
Lumina interacţionează cu materia prin atomi. Aproape tot ce vedem în Univers vine prin radiaţiile electromagnetice. În astronomie nu poţi face experimente, adică nu poţi aduce în laborator o stea sau o planetă să o examinezi. Ceea ce ştim despre aceste corpuri este de la radiaţiile electromagnetice pe care ele le radiază. Dar pentru a înţelege ceea ce este mare, trebuie să înţelegem ceea ce este foarte mic.
Corpurile cosmice emit o gamă largă de radiații, cum sunt radiații infraroşii. Un corp mai cald emite lumină galbenă, unul mai fierbinte emite lumină albastră, apoi va emite radiații ultraviolete, apoi radiații raze X, apoi radiații de raze gama. După cum observaţi este tocmai invers a cum credeaţi, pentru că aţi fost învăţaţi că roşul reprezintă căldura iar albastrul ceva rece, dar nu este aşa. În astronomie, lumina roşie este generată de o stea rece sau un corp rece, spre diferenţă de lumina albastră, iar din cantitatea de radiații pe care corpul le emite, poţi să-i determini temperatura, toate fiind detectate din calitatea şi cantitatea de radiații pe care acel corp fie stea fie planetă, le emite, din care aflăm din ce este făcută, care e temperatura, densitatea.
Aproape tot ce ştim despre corpurile cosmice, vine din analiza spectrului electromagnetic. Însă trebuie să putem aduna acel spectru. Şi facem asta cu un telescop. Rolul pe care îl are un telescop este să adune cât mai multe radiații posibile pentru o analiză finală, chiar dacă este dintr-o fotografie sau în examinarea vizuală prin telescop.
Primele telescoape construite au fost numite refractoare care foloseau lentile pentru a curba lumina într-un focus. Cel mai mare telescop din secolul 19, este de aproximativ 1 m. Nu poţi face refractoare mai mari de atât pentru că sunt făcute din sticlă iar la un anumit grad, aceasta reflectă şi este greu, aşa încât când îndrepţi telescopul pe cer, lentilele se curbează puţin iar asta strică calitatea imaginii în focus. Vom vorbi mai multe într-un alt articol despre telescoape.
Aveți întrebari din cosmologie la care nu le găsiți răspunsul? Puneți o întrebare într-un comentariu în directorul de aici: Întrebări și răspunsuri astronomie. sau la acest articol.
Posted in: Astronomia este elementara
3 comentarii:
Foarte interesante articolele ! Bravo tine-o tot asa :)
Lumina este translatie de substanta. Este structura dinamica similara motorului electric liniar. Are densitate, volum, masa, impuls, presiune, energie cinetica, tensiune, curent inductie magnetica s.a.
Lumina respectiv fotonul=cuanta de lumina este un relief electromagnetic care luneca hidrodinamic prin spatiul fizic materializat de oceanul eteric. Propulsia structurii dinamice a fotonului este produsa de forta electromagnetica, forta ce apare din interactiunea fiecarui curent transversal, cu campul magnetic produs de curentul din urma. Forta electromagnetica este un efect de tip Magnus in eter. Se gaseste ca forta electromagnetica este la egalitate cu forta de inertie a fiecarei unde a fotonului. La fel puterea electromagnetica a fiecarei unde este egala cu puterea mecanica. Prin aceasta structura dinamica a fotonului, care este purtatoare de masa, impuls, energie cinetica, se comporta (se manifesta) ca o particula. In spatiul vid nu poate functiona mecanismul undelor, care cere transformarea succesiva a unei forme de energie in alta. Fiindca spatiul fizic materializat de oceanul eteric, nu are densitate, nu are inertie, nu are coeziune, nu are elasticitate. Situatia poate fi comparata cu cazul unui disc de pikup care fiind in rotatie pune in vigratie acul dozei, fara ca pe disc sa existe vre-o vibratie. La interactia luminii cu substanta, prin fenomenul inductiei electromagnetice, sarcinile electrice din sanul substantei sunt puse in vibratie si asta face sa apara ca lumina ar fi vibratie. Aceasta structura dinamica a fotonului, de tipul motorului electric liniar, explica simplu si dualismul unda corpuscul, si lipsa retroradiatiei si sinfazarea in timp a campului electric cu cel magnetic, si nasterea particulelor din fotoni si nasterea fotonilor din particule si este compatibila cu aspectele specifice undelor ca difractie, interferenta, polarizare s.a.
Trimiteți un comentariu