Cum arată Venus prin telescop astronomic?

Captura video planeta Venus iluminata 28%, 29 aprilie 2012.

Iluminare: 28%
Distanță: 67, 319, 041,8 km.
Optica: Celestron C8-newtonian telescop, Plossl 20mm, 2x Barlow
Video este aici.


Cum arată Venus prin telescop astronomic?

Venus prin telescop. În imaginea de mai sus, este un punct de vedere magnificat a lui Venus, așa cum apare printr-un telescop în condiții de observare moderată. Planeta este văzută în fază de creștere, 28% iluminată (fază = 0,28).
  Planeta a fost filmată pe 29 aprilie 2012, în timpul unei apariții de seară, când Venus strălucea pe cerul de Vest după apusul soarelui, la o magnitudine aparentă de -4.22.
Aspectul instabil al planetei prin telescop este cauzată de o combinație de turbulență în atmosfera Pământului și creșterea curenților de căldură de la sol și clădiri.
Imaginile au fost obținute prin atașarea unei camere video direct în ocularul unui telescop de 8 inch Newtonian; din acest motiv câmpul vizual al ocularului a fost mărit.

Mai jos, Venus este iluminată mai mult, 53%, la o magnitudine aparentă de -3.96.

Planeta Venus iluminată 53%, 24 artie 2012.

Iluminare: 53%
Distanță: 0.73 AU = 109,206,446 km
Magnitudine: -3.96


Deși orice telescop sau binoclu, va permite ca fazele lui Venus a fi văzute, planeta este una foarte dificil de observat, din câteva motive. 

În primul rând, ori de câte ori planeta este vizibilă (cu puțin timp înainte de răsăritul soarelui sau după apusul soarelui) este poziționată la o altitudine joasă (unghiul de deasupra orizontului) unde este cufundată în ceață și turbulențe atmosferice, ceea ce afectează în mod negativ calitatea imaginii văzută în telescop . Prin urmare cei mai mulți observatori prin telescop preferă a vedea planeta în lumina zilei - când altitudinea ei este mult mai mare - având grijă deosebită pentru a ascunde Soarele din vedere.

În al doilea rând, stralucirea planetei cauzează o strălucire amenințătoare când este văzută printr-un telescop. 

În al treilea rând, planeta în sine este învăluită în permanență într-un nor gros, astfel încât caracteristicile sale de suprafață nu sunt vizibile prin telescoape. Prin urmare, cei mai mulți astronomii amatori se pot aștepta doar a observa caracteristice sale prin schimbările de fază, dar nimic altceva.

Observatorii experimentați care folosesc telescoape medii sau de dimensiuni mai mari, observă de multe ori în detaliu caracteristicile norului gros, prin atașarea de ultraviolete (UV), infraroșii (IR) sau filtre de culoare la ocularul telescopului. În această ultimă categorie, filtrul galben, albastru și violet ajută la reducerea strălucirii planetei și îmbunătățirea contrastului caracteristicilor sale, în timp ce filtrele portocaliu și roșu ajută la reducerea luminozității cerului la observațiile din timpul zilei. Chiar și atunci când utilizează telescoape mari, observatorii deseori raportează că Venus nu se observă bine la putere măritoare mare; la peste 300X, observațiile sunt rareori benefice, imaginea cedând la efectele unui contrast scăzut și turbulențe atmosferice.

Fazele lui Venus.

Fazele lui Venus rezultă din orbita planetei în jurul Soarelui, Venus având o orbită interioară relativ cu cea a Pământului dând observatorului prin telescop o secvență de iluminare progresivă, similară ca aspect cu fazele Lunii.

-Venus se vede într-o imagine completă (sau plină), atunci când este pe partea opusă a Soarelui.
-Acesta arată ca tăiată in două, sau jumătate (pătrar), atunci când este la o alungire maximă față de Soare
-Venus se prezintă ca o semilună subțire când vine aproape, pe partea Pământului față de Soare (nu dincolo de Soare), și este la faza nouă când este între Pământ și Soare.

Având în vedere că planeta are o atmosferă, se poate observa într-un telescop un halo de lumină refractată în jurul planetei. Ciclul complet de la faza nouă la plină, durează 584 zile (timpulul necesar ca Venus să depașească Pământul în orbita sa).

Planeta de asemenea, se modifică aparent în mărime, de la 9,9 secunde de arc (Venus la fază plină) (conjuncție superioară) până la un maxim de 68 secunde de arc (Venus la fază nouă) (conjuncție inferioară).
-Conjuncție Inferioară - Mercur sau Venus trece între Pământ și Soare.
-Conjunctie superioară - Mercur sau Venus trece pe partea opusă a Soarelui de Pământ.


Venus atinge cea mai mare strălucire a ei (sau magnitudine) -4.5, atunci când este într-o fază intermediară de semilună în punctul de pe orbita ei când este fata de Pământ la o distantă de 68.000.000 km. Este de fapt o combinație de apropiere de noi și de faptul că aceasta este iluminată 28%)

Aveți întrebari din astronomie la care nu le găsiți răspunsul? Puneți o întrebare într-un comentariu în directorul de aici: Întrebări și răspunsuri astronomie.

Posted in: Astronomia este elementara,Planete-Venus