Credit: NASA. |
Peste tot se scrie şi se spune ca existã 100 miliarde de galaxii în Univers. Cum şi ce metode folosesc oamenii de ştiinţã pentru a le calcula? Cum poate un om de ştiinţã sã declare acest lucru ca fiind sigur, când noi nu putem accesa alte galaxii? Cum poate un om de ştiinţã sã ştie unde se terminã Universul, şi dacã acolo unde credem noi cã se terminã, de fapt nu se terminã, şi dacã vasta magnitudine pe care putem noi sã o percepem, nu este decât o iluzie şi Universul nu este atât de mare pe cât credem? Ce existã în aceste galaxii îndepãrtate şi cum ne putem da seama?
Acestea sunt câteva întrebãri care şi le pun iubitorii de astronomie. Rãspunsurile sunt delicate, deoarece descoperirile sunt fãcute în mod constant. Teoriile, unele se schimbã, altele anuleazã, altele se bat cap în cap pe zi ce trece.
Pânâ unde se întinde Universul?
Nu avem cu sã ştim mãrimea Unuversului. Când se susţine cã Universul conţine 100 de miliarde de galaxii, noi nu vorbim de fapt de întregul Univers, ci doar de o parte care este în acest moment vizibilã pentru noi.
Trebuie înţeles cã nicio cantitate nu este datã cu absolutã exactitate, fie ea temperatura interiorului Soarelui, sau energia unei stele, sau a unei explozii solare etc. Existã întotdeauna o nesiguranţã ataşatã, chiar dacã aratã ca fiind date exacte în manualele studenţilor, dar asta pentru a nu-i bulversa pe începãtori.
Acelaşi procedeu se aplicã şi extensiei Universului, care ştim acum cã se întinde dincolo de regiunea conului luminos pe care îl vedem. De aceea, chiar dacã putem vedea la o distanţã de 13,7 miliarde de ani luminã, Universul actual este aproape 46,5 miliarde de ani luminã în radius.
Nu putem cãlãtori spre alte galaxii, dar putem cu siguranţã sã le observãm prin telescoape. Deci unde se terminã Universul. Asta e o întrebare la care astronomii încã nu pot rãspunde. Aşa cã ei calculeazã numãrul de galaxii din Universul nostru cunoscut. Poate exista mai mult spaţiu în Univers pe care nu îl putem vedea.
Deci, în legãturã cu a "accesa" celelalte galaxii, nu trebuie sã ajungem acolo ca sã ştim cã ele existã. Tot ce trebuie sã facem este sã le vedem. Şi putem sã le vedem mãcar cum au fost ele în trecut, datoritã distanţei dintre unde suntem şi "marginea" Universului vizibil.
În zonele unde gazul şi praful din galaxia noastrã ne împiedicã observarea, nu putem face numãrãtori exacte. Dar sunt regiuni unde nu prea existã nimic în cale, şi putem observa "înapoi de la început". În aceste regiuni sunt efectuate numãrarea galaxiilor. Şi sunt incluse în numãrãtoare doar cele mai strãlucitoare galaxii, dar sunt fãrã îndoialã mulye mici la acele distanţe, aşa cum sunt şi cele aproape de noi.
Acum, dupã ce am spus asta, n-aş putea spune cã galaxiile sau mãrimea cosmosului sunt iluzii. Nu, nu sunt! Mãsurãtorile actuale ca cele a Sloan Sky Survey, le-a justificat. Doar pentru cã nu putem obţine o exactitate absolutã, nu înseamnã cã avem o acurateţe zero.
Aşa cã da, Universul este atât de mare cât credem acum cã este, doar cã nu putem sã îl mãsurãm pânã la ultimul centimetru, dar asta nu înseamnã cã toatã estimarea este nulã.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu