Astrologie versus Astronomie-Caracteristicile distincte dintre ele

Astrologia şi astronomia au fost una şi aceeaşi disciplină, şi au fost recunoscute ca fiind separate numai treptat, în filozofia occidentală din secolul al 17-lea ( "Epoca Raţiunii").

 Din secolul al optsprezecelea au ajuns să fie considerate ca discipline complet separate:
- Astronomia, ca fiind studiul obiectelor şi fenomenelor originare dincolo de atmosfera Pamantului,
- Astrologia, ca fiind cea care utilizează poziţiile aparente ale obiectelor cereşti ca bază pentru psihologie, pronosticuri de evenimente viitoare, precum şi alte cunoştinţe ezoterice. Astrologia nu este o ştiinţă, şi este de obicei definită ca o formă de divinizare.

În timpurile pre-moderne, cele mai multe culturi nu au făcut o distincţie clară între cele două discipline, si le-au pus împreună ca una singura. În Babilonul antic, renumit pentru astrologie, nu s-au facut roluri separate intre astronomul care era predictorul fenomenelor cereşti, şi astrologul care era interpretul lor; ambele funcţii au fost efectuate de către aceeaşi persoană.
Astrologia constă dintr-un număr de sisteme de credinte, care susţin că există o relaţie între fenomenele astronomice şi evenimentele de pe Pamant ale oamenilor. În Occident, astrologia cele mai multe ori constă dintr-un sistem de horoscoape, care pretinde a prezice aspecte ale personalităţii unui individ sau istoria vieţii bazate pe poziţiile a Soarelui, a Lunii, şi altor obiecte planetare în momentul naşterii lui. Multe culturi au acordat o importanţă deosebita la evenimentele astronomice, cum sunt indienii, chinezii, mayaşii, care au dezvoltat sisteme elaborate pentru a prezice evenimente terestre din observaţiile celeste.

Cuvântul astrologie provine din cuvântul latin vechi "astrologia", care deriva din substantivul grec ἀστρολογία, "numarare de stele". Astrologia mai târziu a trecut în sensul de "divinaţia stelelor", cu "astronomia" utilizat ca termen ştiinţific.

Principiul central al astrologiei este integrarea în cadrul cosmosului. Individul, Pământul, şi mediul său sunt privite ca un singur organism, toate părţile sunt corelate intre ele. Ciclurile de schimbare, care sunt observate în ceruri sunt, prin urmare, reflectate (nu cauzale) de cicluri similare de schimbare observate pe Pământ şi în cadrul individului.

Inainte de a fi diferenţiata de astronomie, astrologia a inceput atunci cand oamenii au inceput a măsura, înregistra, şi anticipa schimbările sezoanelor în funcţie de cicluri astronomice. Dovezile timpurii a acestora apar ca marcaje pe oase şi de peretii pesterilor, care arată ciclurile lunare, ce au fost observate încă de acum 25.000 de ani.
In cel de-al treilea mileniu î.en, civilizatii pe scară largă au dezvoltat conştientizarea ciclurilor cereşti, şi se crede că si-au orientat templele lor pentru a crea o aliniere cu stele.

Astronomia este o ştiinţă naturală care se ocupa cu studiul obiectelor cerului (cum ar fi stele, planete, comete, nebuloase, roiuri stelare şi galaxii) şi a fenomenelor care au originea în afara atmosferei Pământului (cum ar fi radiaţii cosmice de fond). Este preocupata de evolutia, fizica, chimia, meteorologia, şi de mişcarile obiectelor cereşti, precum şi formarea şi dezvoltarea universului.

Astronomia este una dintre cele mai vechi ştiinţe. Culturile preistorice au lasat in urma artefacte astronomice, cum ar fi monumente egiptene, monumente nubiene şi Stonehenge, şi civilizaţiile timpurii, cum ar fi babilonieni, greci, chinezi, indieni, iranieni şi mayasi au efectuat observaţii metodice pe cerul nopţii. Cu toate acestea, inventarea telescopului a fost necesară înainte ca astronomia sa fie capabila să se dezvolte într-o ştiinţă modernă. Din punct de vedere istoric, astronomia a inclus discipline diverse cum ar fi astrometria, navigarea, astronomia observaţională, efectuarea de calendare, si astrologia, dar astronomia profesionistă este in prezent considerat a fi sinonim cu astrofizica.

Pe parcursul secolului XX, domeniul astronomiei profesionale s-a divizat în doua ramuri: astronomia observaţionala şi astronomia teoretica.
Astronomia observaţională este concentrata pe achizitionarea de date rezultate din observaţiile obiectelor cereşti, care sunt apoi analizate cu ajutorul principiilor de bază ale fizicii.
Astronomie teoretică este orientată spre dezvoltarea de modele de calcule sau analitice pentru a descrie obiecte astronomice şi fenomene. Cele două câmpuri, observational si teoretic, se completează reciproc, deoareca astronomia teoretica încearcă să explice rezultatele observaţionale, iar observaţiile sunt folosite pentru a confirma rezultatele teoretice.

Astronomii amatori au contribuit la multe descoperiri astronomice importante, şi astronomia este una din puţinele ştiinţe în care amatorii pot juca în continuare un rol activ, mai ales în descoperirea şi observarea fenomenelor tranzitorii.

Posted in: Termeni