 |
| SM0313 ( SMSS J031300.36-670839.3). Credit: NASA/STSCI |
Poate oferi cineva o explicație cu privire la motivul pentru care cea mai veche stea cunoscută descoperită până acum, SM0313 ( SMSS J031300.36-670839.3), este ~ 13,6 miliarde ani de veche, dar este la numai 6000 de ani lumină distanță de Pământ și este în propria noastră Calea Lactee?
Poate e ceva legat la gravitatia galaxiei, dacă se formează aici, așa cum am făcut-o si noi. Mă întreb, în alte galaxii sunt stele la fel de vechi sau mai în vârstă, iar noi nu le putem vedea pentru că suntem orbiți de lumina din întreaga galaxie în care suntem?
Galaxia noastră este estimat că are peste 13,4 miliarde de ani, insă această vârstă este mai mică decât vârsta estimată a stelei SM0313 . Ar ar fi putut această stea să fie capturată într-o fuziune preistorică dintre galaxia noastră și o altă galaxie mult mai veche? Există multe posibiliăți.
Oare cum putem spune că Universul este de 13.8 miliarde ani, când observarea noastră se limitează la a vedea doar cât tehnologia noastră ne permite?
Nu-mi place cum am ajuns la vârsta estimată a Universului. Dacă analizăm mai bine, cred că putem vedea ce a fost și în urmă cu 13,9 miliarde ani lumină. Dar lumina se deplasează doar înainte și atât de mult timp i-a luat luminii pentru a ajunge la ochii noștri.
Cum știm noi că SM0313 este de 13,6 miliarde de ani, când aceasta se află la 6000 de ani lumină depărtare de noi? Nu există nici o dovadă fizică, adică niciun om de știință nu are date nici despre carbon nici despre izotopii acelei stele.
Unii mi-ar spune că ani-lumină în acest context nu înseamnă vârstă, că este vorba de o distanță în acest caz. Că o stea ar putea fi la un an-lumină distanță de noi, dar veche de 13 miliarde de ani. Sau mi-ar spune că măsurarea unui an lumină este distanța pe care o parcurge un foton într-un an. În esență, este nevoie de 6000 ani pentru ca lumina de la această stea, veche de 13 miliarde de ani, să călătorească pană la ochiul nostru. Dar cum s-a ajuns la concluzia că e atat de veche?
Mai există o posibilitate, ca fizicienii să fi greșit crezând că, odată ce lumina de la o stea ajunge la ochii noștri, o vom vedea, cum e cazul acestei stele, cu 6.000 ani în urma. Ceea ce ei nu știu este că fiecare stea emite unde de torsiune, care sunt atât de repide încât acestea nu mai călătoresc, și cum undele de torsiune sunt mai rapide decât lumina, data viitoare când te uiți la stele, reține că, de fapt, ceea ce vezi pe cerul nopții sunt poziții viitoare ale stelelor, și nu trecute, în timp ce undele de torsiune, mai rapide decât lumina, mută evenimentele în viitor. Acesta este motivul pentru care vârsta Universului este greșită. Nu a existat nici un Big Bang și Universul este atemporal. Nu începe și nici nu are sfârșit.
De unde sti tu atatea? :))
RăspundețiȘtergereO pãrere. Nu e bãtutã în cuie.
RăspundețiȘtergereAlin Zoica:
RăspundețiȘtergereVarstele stelelor sunt stabilite prin spectrul luminos al acestora, spectrul ne arata din ce compozitie chimica sunt alcatuite acestea, astfel ca stelele foarte vechi sunt alcatuite din hidrogen si foarte putin heliu, pe cand cele mai tinere sunt alcatuite din elemente chimice complexe (H, C, N, O, ...), adica in timp ce stelele varstnice sunt mai mici si mai pure chimic, cele tarzii s-au format dupa explozia multor alte generatii de stele care deja imbogatisera mediul interstelar cu elemente mai grele decat hidrogenul.
Totusi mai demult am avut o intuitie si ea se verifica astazi dupa vreo 10-20 de decenii pe cand citeam o carte de astronomie, ... si anume faptul ca astazi astronomii se pacalesc bine, ei au gasit foarte multe stele tinere acolo unde trebuiau sa fie doar stele varstnice, iar explicatia mea este ca norii de elemente complexe au ajuns oriunde in univers, nu aveau de ce sa ocoleasca stelele varstnice ba din comtra acestea fiind cele mai numeroase le-au schimbat destinul, le-au imbogatit cu carbon, oxigen, azot, ... la fel si planetele acestora, astazi noi putand vedea o mare iluzie stiintifica, mai exact stele care ne pacalesc paradigmele, stele varstnice care par a fi stele tarzii.
In univers mai exista si corpuri stelare extrem de dense si de masive, stelele neutronice, ori acestea impreuna cu supernovele sunt capabile sa produca transmutatia hidrogenului si heliului in elemente ceva mai grele, ...
O alta problema ar fi chiar adevaratele portaluri interdimensionale care pot produce antimaterie, transmutatia elementelor inclusiv alte big-banguri, ...
Cu privire la vechimea galaxiilor se foloseste tot spectrul stelelor componente dar si organizarea acestora.
Distanta pana la aceste galaxii se calculeaza siplu printr-o formula ce include obligatoriu paralaxa, ceva cu unghiul de observatie si miscarea acestor corpuri intr-un an raportat la corpurile invecinate...???
Stiinta lucreaza cu date,cifre, ipoteze. De multe ori omul vrea sa aiba niste certitudini, care l fac sa devine uneori subiectiv. Cred ca suntem extrem de limitati in ceea ce priveste cunoasterea Universului, am ajuns undeva la primele litere ale alfabetului... Mi a placut ideea ta. Universul nu are nici inceput nici sfarsit .
RăspundețiȘtergere